In vara aceasta, am pus la punct  autovehicolului de teren, ARO, cu ajutorul caruia Societatea Romana a Radioamatorilor va derula un program prin care speram sa facem cunoscut radioamatorismul in randul copiilor.
Ideea de la care acest proiect a pornit este simpla: daca nu reusim sa ii aducem pe copii catre noi, atunci sa mergem noi catre ei!

Acum cativa ani, bateam in lung si in lat tara. Am avut ocazia sa ajung in localitati unde cu greu puteai sa gasesti un drum accesibil si unde copii merg cate o ora de acasa la scoala.
Mi-am pus problema ce fel de orizont au ei. Ce pot sa vada in jur altceva decat, sa ma iertati, “coada vacii”.
Am realizat ca pot face ceva pentru ei: sa le arat ca pe lumea asta exista si o “gasca” mare de tot de pasionati de comunicatie prin radio. Cred ca acesti copii sunt avizi de a cunoaste dar li se ofera mult prea putin. Pentru ca aceste zone sunt dificil de atins chiar si vara datorita drumurilor desfundate, m-am gandit ca un autoturism de teren ar fi tocmai bun pentru a-l echipa cu tot ce trebuie pentru o demonstratie de legaturi radio.
Am pus proiectul pe hartie si am inceput sa bat pe la usi… Acestea au ramas inchise. A trecut aproape un an, termenul propus pentru finalizarea proiectului.
Intre timp a sosit si celebra (de acum) criza, astfel incat sansele de a gasi un sponsor pentru proiect s-au redus dramatic.

Printr-o intamplare, am ajuns pe un site web al unor pasionati de autoturismele ARO. Dupa ce am citit despre ele, a inceput sa imi apara o idee fixa: ARO.
Am cautat, am vazut cateva si doar unul mi-a placut. Asa ca, l-am cumparat. Evident, cu ideea fixa de a deveni o mare statie mobila…
In aceasta vara, cu ajutorul catorva prieteni, sedusi si ei de aceasta idee, am reusit sa il punem la punct.
Au fost executate cablajele interne, dotarea cu mobilier specific, chiar si cateva tuburi de vopsea.
Masina este un ARO 243, cu doua locuri in fata si  spatiu pentru banchete longitudinale in spate. Are trei usi, accesul in spate facandu-se prin usa a treia.
In spateau fost montate doua masute laterale, rabatabile astfel incat pot lucra simultan doi operatori.         
Acum, are cablarea executata pentru a permite instalarea unei statii TM-V71 la care se poate monta panoul frontal de TM D710 precum si o statie de unde scurte FT-857D.
Panourile de control ale statiilor pot fi atasate pentru a fi accesibile atat la postul din fata cat si la cele doua posturi din spate.
Masina are instalate doua antene principale pentru HF si o antena pentru VHF/UHF.
Ambele antene de HF au 2 metri dar antena din fata are o bobina de alungire pentru benzile superioare (20m-10m) in timp ce la antena din spate, prin atasarea unui segment de 80cm bobinat, se poate lucra de la 80m-10m.

Antenele sunt acordate de doua ATU: un LDG Z-100 si un Yaesu FC-40. In regim stationar se poate monta o antena verticala de 7m sau se poate configura un dipol doublet NVIS la inaltimea de 7m.
Antena VHF/UHF provine de la firma COMET si este un L/2 pentru independenta fata de planul de masa.
Separat de cele doua statii, pe masina se poate instala pentru postul din fata o statie CB  pentru asistenta in deplasari.
A fost instalat si un sistem de iluminare cu plafoniere LED precum si un convertizor electronic pentru 220V/1kW, true sinus.
Pentru operatiunile indelungate, exista un panou fotovoltaic de 40W precum si un panou de mentenanta de 5W. Panoul fotovoltaic de 40W este amovibil, putand fi preluat pentru operatiuni portabile, impreuna cu un acumulator SLA de 12Ah.

Desi cablarea nu este inca in forma finala, masina este gata de deplasare, putand efectua legaturi radio in regim mobil sau stationar, all mode in benzile  80m-70cm.
Legaturile radio in moduri digitale  sunt sustinute de un Thinkpad X40, alimentat cu un convertizor DC-DC (18V) si o interfata Home Made.
Pentru transmisia de imagini  a fost prevazuta si o camera USB (webcam).
Legatura la internet este asigurata prin intermediul unui modem GPRS prin reteaua de telefonie mobila.
Modul de realizare a fost astfel gandit incat sa permita echiparea ARO-ului in maxim 2 ore cu un minim de scule.

Bun, veti spune.. E incarcata ca un pom de Craciun! Dar merge?

Pai, in penultima saptamana din august, profitand de dorinta lui PIT de a activa cateva parcuri nationale cu indicativul YP1WFF al SRR, am pornit la drum impreuna.
Am fost la Naieni, unde l-am urcat pe la Tabara de Sculptura, l-am dus pe Macin si, intr-un mic raid, chiar si in Delta, la Dunavat si chiar dincolo de el!
Apoi, retur la Bucuresti. S-a comportat admirabil, reusind legaturi chiar si din mers, in banda de 20m.

Consumul a fost extrem de mic pentru un ARO si toate echipamentele si-au pastrat locul unde au fost instalate! Normal, tot ce inseamna suport a fost prins cu nituri iar suruburile au fost dublu asigurate si pensulate cu adeziv. Exceptie o fac doar suruburile de fixare ale statiilor, care se scot intre deplasari.
Daca la un drum anterior, suportul de antena de pe bara frontala cadea la fiecare 10 minute datorita vibratiilor, de data asta a ramas la locul lui de la inceput pana la sfarsit!
Am uitat sa spun: circuitele electrice sunt separate de o cutie de distributie care  permite echipamentelor sa fie alimentate din bateriile masinii dar nu permite acumulatorului tampon sa debiteze pe demaror.

Iata cateva date tehnice despre masina:

Marca: ARO
Model: 243, fabricat 2000
Motorizare: Andoria TDI (Turbo Diesel) Euro II.
Putere: 67 CP
Transmisie: 4x4, reductor, diferential blocant electric, 5+1
Greutate proprie: 1600kg
Viteza maxima: 130km/h
Servodirectie, servofrana
Consum: aproximativ 9%.